Despre carte: an / – Vă mulțumesc din suflet, domnule doctor, că nu mi-a fost teamă să-mi avort acum nouăsprezece ani. Mulțumesc... - Și femeia se înclină din talie... Acesta este din „ultimul cuvânt” al medicului șef inculpat Konkin. Femeia i-a mulțumit medicului pentru faptul că ea, ca și consătenul ei, nu a născut un fiu în urmă cu nouăsprezece ani. Pentru că au luat băieți de nouăsprezece ani din satul lor pentru a merge la război în Afganistan și acolo au fost uciși și mutilați cu brutalitate „Cartea Ultimelor Cuvinte” este o carte îngrozitoare. Teribil prin banalitatea sa, banalitatea poveștilor descrise în ea. Obișnuit pentru o țară care se numea cea mai pașnică, cea mai bună. În țara asta, norma era să se spioneze unii pe alții, să tragă cu urechea și să se informeze. Provocatori, ucigașii sunt comuniști ideologici în această țară, este o crimă să repari încălțăminte, să folosești tehnologii avansate pentru creșterea animalelor, ca oamenii să nu fugă de ea, să țină câini speciali care, dacă se întâmplă ceva , va mușca până la moarte. Și acești câini sunt hrăniți mai bine decât oamenii sunt descrise treizeci și cinci de crime în „Cartea Ultimelor Cuvinte”. Și fiecărui criminal i se dă ultimul cuvânt în instanță. Ca într-un film indian, autorul permite personajelor sale să exprime totul până la capăt, să pună toate i-urile. Și acești eroi, cu o spontaneitate copilărească, descriu în fața noastră scene din teatrul absurdului, care de mai bine de șaptezeci de ani a fost numit Uniunea Sovietică…